Regionala Timisoara

si necazurile ei

Regionala banateana de cale ferata este una dintre unitatile importante ale CFR SA, beneficiind de cea mai vasta retea feroviara din tara. Pe teritoriul ei se afla frontiera noastra cu vestul Europei, aici fiind concentrate cele mai importante puncte de tranzit feroviar. De asemenea, mai trebuie amintit faptul ca este strabatuta de o mare parte a Coridorului IV paneuropean.
Dincolo insa de "zestrea" sa materiala, Regionala CF Timisoara se mai poate lauda cu un personal harnic si ambitios, care duce mai departe o pretioasa mostenire: o veche si durabila traditie feroviara de abnegatie si daruire.

In numarul trecut al revistei, am incercat sa creionez cate ceva despre scurta mea vizita facuta la Regionala CF Timisoara. Cu ajutorul interlocutorului meu, domnul director Iulian Stefanescu, am consemnat cum au fost demarate sau finalizate principalele proiecte inscrise in programul de activitati pe acest an. In timpul pe care domnia-sa il avea la dispozitie - intr-adevar, prea scurt pentru cate ar fi avut de povestit -, am reusit sa abordam si neajunsurile care s-au ivit sub "acoperisul" Regionalei Timisoara. Dupa cum aprecia domnul director regional, nu sunt probleme care sa nu aiba rezolvare, dar cu siguranta provoaca multa bataie de cap.
Cea mai acuta problema cu care se confrunta feroviarii timisoreni este... revendicarea cladirii regionalei de alte doua institutii! S-a ajuns chiar in fata instantei judecatoresti.
Totul a inceput dupa revolutie. Primele procese le-a initiat Intreprinderea de Imbunatatiri Funciare (SCELIF), iar in 1998 s-au "contaminat" si cei de la Directia Apele Romane. In 2001, SCELIF a fost "scoasa din competitie" pentru ca nu avea nici un document care sa-i ateste justetea revendicarilor. "Am ramas noi si cei de la Directia Apele Romane. Ei afirma ca sediul regionalei ar fi apartinut sindicatului Timis Bega si ca sunt succesorii in drepturi ai acestui sindicat, care s-a dizolvat insa, in anul 1953, in urma etatizarii sindicatelor hidraulice. Legal vorbind, prin dizolvarea sindicatelor respective, cladirea ar fi trebuit sa intre in posesia statului roman. In prezent, noi facem verificari la Cluj, unde este centrul zonal, in toata arhiva cadastrala - Cartea Funciara. Pentru noi existenta acesteia este un lucru bun, intrucat restul tarii nu are cadastru. Oricum, documentul de la Cluj este singurul care poate demonstra in proprietatea cui a fost aceasta cladire. Daca avem norocul sa gasim documentul prin care statul a devenit proprietarul ei, avem toate sansele sa ramanem in cladire", ne-a declarat domnul director, un om realist si increzator in ceea ce le rezerva viitorul feroviarilor timisoreni.
Pana in momentul redactarii articolului, domnul director aflase cum ca Directia Apelor ar fi intrat in posesia unei hotarari a Tribunalului Timis prin care i se atribuie calitatea de proprietar; insa nu dezarmase: "Mai avem si noi cai de atac, pe care le vom exploata. Avem o sursa care ne-a intarit convingerea ca acel document exista. Este sansa noastra! Singura cale sa nu pierdem sediul regionalei! Altfel, va fi foarte greu sa ne mentinem in lupta", a mai adaugat domnia-sa.

Clubul Cultural Banateana CFR

Acest edificiu, amplasat in centrul municipiului Timisoara, se afla in posesia CFR de peste
50 de ani. "Regionala noastra a ramas, se pare, singura institutie din oras care mai are un club al sau. E drept, din motive pecuniare, am fost nevoiti sa inchiriem si altor firme cateva spatii din cladire, pentru diverse activitati - gimnastica aerobica, balet, karate, dans sportiv. Ceea ce inseamna nu numai ca-i ajutam pe altii, dar si ca in acest mod reusim sa mai intretinem cladirea clubului", ne-a declarat domnul director.
Despre Clubul Cultural CFR Timisoara trebuie sa va spun ca, pe langa o sala de spectacole - cu 450 de locuri -, dispune si de o biblioteca (a doua ca importanta si marime dupa Biblioteca Judeteana Timis), care adaposteste peste 64.000 de volume (tehnica, literatura, filozofie, stiinta, istorie, arta), dar si de sali de curs si de sport. De asemenea, tot in aceasta incinta isi desfasoara activitatea celebrul ansamblul folcloric Banateana. Succesele acestuia sunt cunoscute atat pe plan national, cat si international, ceea ce aduce, fireste, un plus de prestigiu Regionalei CF Timisoara. "Ansamblul Banateana, care inseamna 12 perechi de dansatori, un taraf si o fanfara, reprezinta mandria noastra. Datorita muncii lor si succeselor pe care le-au inregistrat, am ajuns cunoscuti si peste hotare. Fapt pentru care, in numele tuturor feroviarilor din acest colt de tara, tin sa le adresez, si prin intermediul revistei dumneavoastra, mii de multumiri!", a mai adaugat domnul director Stefanescu.
Tot o realizare a regionalei o reprezinta si echipa de fotbal - CFR Timisoara -, care joaca in Divizia D. In ultimii doi ani, aceasta a reusit sa castige in seria sa, dar s-a "impiedicat" la baraj. "Culmea ghinionului: pierdem la 11 metri!" - ne-a spus zambind domnul director, care spera ca in actualul campionat echipa sa inregistreze un succes notabil, mai ales ca nu mai exista baraje.

Gradinita CFR

Insotita de un alt ceferist timisorean primitor, domnul Ovidiu Pui, seful Diviziei Patrimoniu, am vizitat si alte unitati ale regionalei. Trebuie sa va marturisesc ca am descoperit in calauza mea un om sufletist si foarte saritor. Ca, de altfel, toti feroviarii din acest colt de tara, as adauga.
Dupa ce am parasit cladirea regionalei, am pornit pe principala artera timisoreana, strajuita de cladiri vechi si deosebit de frumoase. Furata de peisajul animat al orasului si atenta la explicatiile binevenite ale domnului Pui, m-am trezit pe o straduta destul de ingusta, in spatele unor blocuri, unde linistea era totala. "Am ajuns la destinatie", m-a anuntat domnul Pui.
Ne aflam in fata unei cladiri cu doua etaje, ce parea proaspat zugravita si aducea cu o casuta a piticilor din basme. Era gradinita CFR. Am patruns in curtea interioara. Aici era amenajat un parculet cu cateva leagane si un tobogan. Ajunsi in fata usii, am sunat.
Am fost intampinati chiar de domna Mihaela Matei, directoarea gradinitei. O doamna foarte draguta si mai tot timpul zambitoare. De la domnul Pui aflasem deja ca doamna Matei este o mare sufletista, o adevarata mama pentru copiii ceferistilor; a batut din usa in usa pentru a gasi sprijin material ca sa modernizeze gradinita. In scurta perioada de timp petrecuta in compania doamnei Mihaela, am descoperit o femeie tenace, insistenta si sigura pe ea. Spun acest lucru deoarece, dupa doi ani de alergaturi din usa in usa si mii de apeluri telefonice, a reusit ceea ce si-a propus: sa le "construiasca" micutilor un lacas de vis, conceput parca dupa un tipar din lumea basmelor.
"Am terminat igienizarea gradinitei anul trecut. De fapt, renovarea s-a facut in 2000, iar pe parcurs am mai adus unele imbunatatiri. Aceste realizari le datorez in principal celor doi oameni extraordinari din cadrul regionalei, domnul director Iulian Stefanescu si domnul Ovidiu Pui, seful Diviziei Patrimoniu, care au fost mereu alaturi de mine; fara sprijinul lor nu as fi reusit. Intotdeauna mi-am dorit ca acesti copii sa nu simta lipsa parintilor in rastimpul petrecut aici. Am incercat sa cream nu doar cele mai bune conditii didactice, dar si o atmosfera adecvata varstei pe care o traiesc: mobilier nou si foarte modern, grupuri sanitare noi, calculatoare, pe care se invata si limba engleza, vestiare, sali de mese, de asemenea cu mobilier nou, o sala de lectura. Si cred ca am reusit: ei sunt foarte fericiti aici", ne-a marturisit doamna directoare.
Gradinita CFR adaposteste, in medie, in cele trei grupe, 60 de copii. Majoritatea sunt pui de ceferisti, dar nu sunt respinse nici alte solicitari. Programul incepe la 6.00 si se termina la 18.00. Parintii isi aduc copiii de la ora 6.30. La 8.30 se serveste micul dejun. Pe la 9.00-9.30, incepe programul didactic, mai intai cu jocuri si apoi lectiile efective, in functie de ce orar a stabilit fiecare educatoare.
In timpul scurtei plimbari prin salile de curs, daca le pot numi asa, am fost placut impresionata. Fiecare omulet avea propria bancuta - pe care, intr-o dezordine tipic copilareasca, erau imprastiate acuarelele si foi de desen, sau plastilina, sau carti cu imagini desenate -, unde isi vedea linistit de treaba lui. Intr-adevar, mi-am spus, aici chiar sunt fericiti acesti "pitici"; ocrotiti cu drag si bine ingrijiti, aproape ca nici nu realizeaza ce grele sunt vremurile in care sunt obligati sa traiasca.
Dupa masa de pranz, copiii dorm, pana pe la orele 15.00, cand incep sa apara primii parinti. Programul micutilor se termina in jurul orelor 18.00, iar cel al personalului, mai spre seara, dupa ce sunt gata toate pregatirile pentru o noua zi.
Intrebata cine se ocupa de ingrijirea medicala a copiilor, doamna Mihaela mi-a declarat: "Chiar daca nu avem propriul cabinet, trebuie sa va spun ca la fiecare inceput de saptamana vine o asistenta medicala si face un control amanuntit tuturor copiilor. Pana in prezent nu ne-am lovit de vreo problema grava, dar, la nevoie, exista un numar de telefon pe care il putem apela in caz de urgenta. Parintii sunt foarte multumiti de felul cum sunt tratati copiii aici. Au toate conditiile. Probabil de aceea avem solicitari si din afara CFR. In functie de locurile disponibile, dupa ce rezolvam cererile ceferistilor, mai primim si alti copii. Acum, de cand avem patuturile noi, supraetajate, e mult mai usor. Bineinteles, mai sunt si cazuri pe care le-am acceptat deoarece copiii stau aici doar pana la ora pranzului".
M-a impresionat foarte mult grija pe care feroviarii timisoreni le-o poarta urmasilor, faptul ca, desi cei din conducerea regionalei se lupta cu un program foarte incarcat, reusesc totusi sa nu ignore lumea celor mici, straduindu-se s-o faca mereu mai frumoasa. Atunci cand domnul director este foarte ocupat, puntea de legatura intre gradinita si regionala o constituie domnul Ovidiu Pui.
Extraordinara mi se pare si dorinta de a le transmite copiilor, inca de la aceasta frageda varsta, cat mai multe cunostinte despre calea ferata. Ei stiu ce inseamna gara, tren sau regionala. In plus, in perioada sarbatorilor, copiii sunt primiti cu colindul in unitatile feroviare, iar dupa ce termina colindatul li se ofera minunate cadouri. Doamna directoare Mihaela Matei mi-a mai dezvaluit un vis al sau: pana la sfarsitul anului, sa le ofere copiilor o calatorie cu trenul de epoca pana la Bazias: "Ii voi face aceasta propunere domnului director regional. Sunt sigura ca nu va avea nimic impotriva."

Stadionul CFR - intre doi stapani

Dupa ce am parasit acea lume a basmelor, m-am trezit la realitate. Si aceasta, pentru ca am aflat despre o alta problema ce tulbura apele in cadrul Regionalei Timisoara. Si anume, situatia Stadionului CFR si a terasei Eminescu, care sunt, de asemenea, disputate de... doi stapani: Regionala CF Timisoara si un particular. Dupa cum se pare, respectivele obiective au trecut in mod fraudulos din posesia CFR in aceea a actualilor detinatori. Alianta Sindicala Feroviara (ASF) din cadrul regionalei timisorene si-a luat sarcina de a-i reprezenta in instanta pe ceferisti, in calitate de fosti proprietari. Procesele au inceput acum cativa ani, au trecut de la civil la penal, si invers, dar situatia a ramas neschimbata.
Alianta Sindicala Feroviara sustine ca intabularea lor s-a facut in fals. Sub denumirea generica de terasa Eminescu, timisorenii inteleg, de fapt, sediul clubului, cu toate dotarile: sala de conferinte, de mese, cantina, sala de protocol. Aceasta, impreuna cu stadionul - cu terenuri de fotbal, de tenis, de handbal, de volei, strand si o baza de caiac-canoe -, facea parte din patrimoniul Regionalei CF. Povesteste domnul director Iulian Stefanescu: "Acum cativa ani, un grup de oameni care au facut parte din administratia clubului nostru sportiv au infiintat, prin acte false, un alt club, paralel - noi ii spunem club-fantoma -, si au vandut stadionul unui om cu bani. Pe ce baza, doar ei stiau. Cel care a cumparat terenul este un anumit domn Gheorghiu, in opinia mea, o persoana care nu are nici o vina, pentru ca doar a cumparat terenul. In schimb, notarul care a intocmit actele are deja dosar; mai ramane de dovedit implicarea doamnei Gabriela Miron, persoana care a falsificat actele. Ea face parte din clubul-fantoma, dar, in acelasi timp, a fost si omul de legatura intre consiliul local al acestuia si notar".
Potrivit unei adrese a ASF, trimisa Tribunalului Timis in anul 2000: "doamna Miron a formulat o cerere de inregistrare a constructiilor in Cartea Funciara 66.149, sub nr. Top 1.385, 9.531 si 9.514, atasand in acest sens adresa Primariei Municipiului Timisoara cu nr. 32.455/iv/ 03.12.1990". Cererea, spun feroviarii, nu a fost depusa de titular, iar Gabriela Miron nu poseda nici mandat si nici procura autentica sau legalizata. Inscrierea in Cartea Funciara a fost facuta, de fapt, de o persoana straina de institutie - respectiv, domnul Aftene Chiriac -, careia i s-a permis nelegal accesul la Serviciul de Carte Funciara. Pe de alta parte, inscrierea dreptului de proprietate asupra constructiilor in cauza a avut la baza acte care nu indeplineau toate cerintele de validare ale unui inscris juridic, intrucat lipseau unele schite de plan vizate de Oficiul Judetean de Cadastru Timisoara, documente care faceau referire la evidentierea constructiilor pe parcele cadastrale corecte.
De asemenea, actul emis de Primaria Timisoara in 1990 se refera la constructii aflate in administrarea operativa a Clubului Sportiv CFR, ele fiind construite, de fapt, de Regionala CF. Potrivit sindicalistilor feroviari, actul respectiv a mai fost folosit fraudulos in anul 1991, cand, in baza lui, s-a intabulat Societatea Sportiva CFR Timisoara, fara ca Primaria sa-si dea acordul. Ulterior, bunurile au fost instrainate de societatea sus-mentionata, fiind vandute unor persoane fizice - Dorel Gheorghiu si Florian Ionescu -, contrar Hotararii de Guvern nr. 880/1992, care interzice schimbarea destinatiei bunurilor. Asadar, Alianta Sindicala Feroviara sustine ca bunurile au fost intabulate ilegal. Spre sfarsitul anului trecut, aliantei i se aducea la cunostinta, de catre Parchetul de pe langa Curtea Suprema de Justitie, ca s-a dispus continuarea cercetarilor impotriva domnului Aftene Chiriac si a celorlalti implicati.
Tinand cont de rezultatele proceselor de pana acum, ceferistii cred ca sunt mari sanse ca aceste dosare... sa nu fie solutionate niciodata.
Pe scurt, domnul director ne-a relatat inceputul intregii povesti. "In 1946, Consiliul local al orasului Timisoara a atribuit sindicatelor feroviare din complexul Timisoara aceste doua parcele de pamant: una - pentru construirea unui stadion si cealalta - pentru amenajarea unui parc de agrement. Stadionul s-a construit langa gara, iar parcul, pe faleza dintre cele doua poduri din apropiere. Greseala noastra a fost ca nu am intabulat dupa revolutie cele doua terenuri. Pe baza acestui act de folosinta indelungata puteam cere primariei sa devenim proprietari definitivi. Nu am facut treaba asta, iar in 1998 s-a desprins din vechiul club sportiv acea ramura-fantoma, care a facut actele false de intabulare pe suprafetele care, de fapt, noua ne-au fost date in folosinta de catre stat.
In timp, aceasta ramura si-a format o asociatie independenta, alta decat Asociatia Sportiva CFR, care a reusit, printr-un fals in documente, sa intabuleze toate terenurile pe care le aveam noi. Intrebarea noastra este <Cum s-a reusit vanzarea terenurilor cu niste documente false?> Bineinteles, nu cumparatorul este de vina. El este doar un bun platnic. Totusi, norocul nostru ca notarul public care a facut intabularea a recunoscut ca a facut tranzactia cu acte false. Speram ca justitia sa-si faca datoria. Mai ales ca tot orasul stie ca acest stadion este al CFR!".
Pana in 1989, aceasta baza dispunea de sectie de fotbal, de box, lupte, canotaj si popice. Din pacate, acum nu mai functioneaza decat sectia de fotbal si cea de canotaj, aceasta din urma figurand insa sub tutela clubului-fantoma. Restul sectiilor s-au desfiintat din cauza situatiei financiare precare. Sectia de fotbal a rezistat totusi, datorita sustinerii oferite de cele trei unitati feroviare - Infrastructura, Calatori si Marfa - si de foarte multi alti sustinatori, in special pensionarii, care s-au dovedit a fi cei mai infocati suporteri. Desi acesti oameni trec acum prin perioade dificile, incearca totusi sa isi aduca aminte mai ales de clipele frumoase petrecute "pe teren propriu". Sunt convinsi ca totul se va rezolva in favoarea lor, chiar daca acest lucru s-ar putea intampla peste cine stie cati ani.
O mare sportiva, o personalitate a regionalei, este inginera Laura Maria Vuculescu, campioana mondiala si europeana de kick-boxing. In timpul liber practica acest sport, fiind in acelasi timp si antrenoare. Chiar daca isi desfasoara activitatea la un club care nu apartine CFR, toti feroviarii o apreciaza si se mandresc cu performantele ei. Domnul director Iulian Stefanescu ne spunea ca este impresionat de caracterul puternic al acestei sportive, care este angajata a regionalei.

Primul om in regionala

...desi ar mai fi fost multe de aflat despre oamenii din regionala care reprezinta vestul tarii, timpul scurt nu mi-a mai permis, din pacate, sa zabovesc suficient aici.
Totusi, in drum spre gara, din vorba in vorba, am aflat de la domnul Stefanescu, gazda mea, ca a fi director intr-o regionala cum este Timisoara inseamna, de fapt, o mare responsabilitate. "Chiar zilele trecute domnul prefect imi spunea ca directoratul Caii Ferate este mai greu decat al celorlalte institutii ale judetului Timis", marturisea domnul Iulian Stefanescu.
Programul acestui director este foarte incarcat: incepe la ora 6.45, cand sta de vorba cu tura operatorilor care au lucrat de noapte. La 7.30 se tine "operativa", iar de la ora 8.00 pana la 18.00 se desfasoara actiunile curente ale regionalei, care, pentru director, reclama iesirea la cate un obiectiv aflat in lucru, un control in teritoriu, o analiza privind siguranta circulatiei si alte probleme curente. Intre orele 18.00-18.30 se tine o sedinta prin telespiker, care dureaza pana pe la ora 20.00.
In cel mai fericit caz, spunea domnul director, "termin la aceasta ora, dar adeseori se intampla sa-mi inchei ziua de lucru in jurul orelor 22.00. De asemenea, pentru ca activitatea in cadrul regionalei sa se desfasoare corect, este foarte important sa tin legatura cu conducerile consiliilor judetene si ale prefecturilor din cele patru judete. Altfel ar fi foarte greu. Avem nevoie si de sprijinul lor!", a mai adaugat, in final, domnul director Iulian Stefanescu.

... in prag de sarbatori

Drumul de intoarcere... Noaptea se lasa incet, iar gandurile mele erau tot la Timisoara. In acest minunat oras, iarna incepea sa-si faca simtita prezenta. Si nu numai ca in general este mai blanda pe aceste meleaguri, dar, asa cum spuneau acei minunati oameni pe care i-am cunoscut, ii imbie uneori la visare chiar si pe cei mai pragmatici si realisti dintre noi. Si aceasta, cu siguranta, datorita Sfintelor Sarbatori, care confera anotimpului alb o incarcatura afectiva cu totul aparte.
Haideti, s-o asteptam sa vina, sa-si intinda mantia ei alba peste orase, sa transforme copacii in adevarate candelabre argintii! Iar noi, cu nasul lipit de geamul rece, sa ne desfatam privind acest peisaj mirific, la a carui maretie... nu avem nici o contributie.

Oana Branzan