Nu putini dintre noi consideram ca este mult mai usor sa te duci in Gara de Nord pentru a afla informatiile necesare despre ora de plecare a unui anumit tren, decat sa stai ore intregi cu telefonul in brate incercand sa prinzi un fir liber la 952 – informatii CFR. Recunosc, acest lucru mi s-a intāmplat si mie. Din curiozitate si pentru ca meseria mi-o permite, am hotarat sa merg direct la birourile de informatii telefonice. Nu de alta, dar poate aveau cumva telefonul deranjat, si angajatele nu stiau. Ajung in fata imensei cladiri care se numeste Gara de Nord si incep sa ma interesez cum pot ajunge la serviciul in cauza. In cele din urma, dupa ce de nenumarate ori am fost trimisa de la o persoana la alta, reusesc sa descopar locul cu pricina. Sincer, o data intrata, am ramas uimita de cele vazute. Probabil va intrebati si dumneavoastra, cititorii, care a fost cauza. Pentru inceput voi incerca sa descriu incaperea, deloc mai mare decat un dormitor dintr-un apartament obisnuit. Doua birouri, pe care sunt instalate noua aparate telefonice, si un fiset. Pe peretele din dreapta sunt lipite doua afise cu mersul trenurilor, necesare pentru a oferi informatii despre traseele si legaturile anumitor trenuri.
    Asta a fost cauza uimirii mele deoarece, sincer, ma asteptam sa intru intr-o sala dotata cu calculatoare si cabine izolate fonic. Am aflat insa ca, in cateva luni, o data cu finalizarea lucrarilor de modernizare, acest serviciu de informatii va fi mutat intr-un birou nou, dotat si cu aparatura moderna. Acum, dupa ce ati aflat conditiile in care isi petrec jumatate din zi acesti operator - calatori, veti dori sa stiti de ce nu reusiti sa prindeti firul liber, imediat ce formati 952. Simplu, stimati cititori. Fiecare angajata are pe birou trei aparate telefonice care suna imediat ce sunt puse in furca. Cum nu aveau timp sa se ocupe si de mine, in cele cateva ore pe care le-am petrecut in mijlocul lor, am stat linistita in scaunul meu si mi-am notat tot ce s-a intamplat in acest interval. Pe langa faptul ca telefoanele zbarnaiau neincetat iar informatiile “curgeau” una dupa alta, acea atmosfera “incinsa” era amplificata si de zgomotul de afara. Recunosc ca pentru a-mi da seama cu ce intrebari sunt “bombardate” doamnele operator-calatori a trebuit sa fiu foarte atenta. Nu puteti spune ca am fost prea indiscreta, ci doar putin curioasa. Daca nu toti dintre dumneavoastra pun mai multe intrebari decat este necesar, foarte multi reusesc acest lucru. Probabil foarte suparati sau, de ce nu, nervosi, nu realizeaza ca unele informatii le pot afla si de la birourile din gara, cand ajung la destinatie. Ca sa-mi dati dreptate voi da cateva exemple de asemenea intrebari: “Ce intarziere are trenul?”, “Unde au loc aceste intarzieri?”, “Mai exista si alte legaturi intre orasul X si Y?”, “Cu ce tren pot sa ma intorc si la ce ora pleaca de acolo?”… si aceste exemple pot continua, dar eu prefer sa ma opresc aici.
    In incheiere, vreau sa mai adaug doar ca aceste angajate, care se straduiesc sa ofere informatiile necesare fiecaruia dintre noi, nu au pauza de masa, nu beneficiaza de mari facilitati (doar de un spor de 10% pentru munca grea), in schimb, dupa 12 ore de activitate intensa, se indreapta spre casa mai mult decat buimace, asa cum am ajuns si eu la redactie, dupa mai putine ore petrecute in mijlocul lor.