Ecologia, in slujba omenirii

Termenul de ecologie a fost creat in anul 1869 de naturalistul german Ernst Haekel. Pe atunci incepea sa se contureze o noua realitate istorica: omul devenise capabil sa modifice in profunzime mediul sau natural. Atat in bine, cat si in rau.

Se stie ca natura a avut o influenta determinanta asupra dezvoltarii fiintei umane nu doar ca specie biologica, ci si ca evolutie spirituala: oamenilor din vechime le-a inspirat respect si teama, ceea ce a condus la aparitia unui numar impresionant de credinte si superstitii si la crearea a tot felul de divinitati, iar
de-a lungul veacurilor a fost sursa de inspiratie a nenumarate si valoroase creatii artistice si stiintifice.
O data cu trecerea in era industriala, cu explozia demografica (de la un miliard de locuitori in 1800, la peste opt miliarde azi), totul s-a schimbat. Oamenii au exercitat presiuni tot mai mari asupra naturii, exploatandu-i irational resursele, considerate inepuizabile, pana la imputinarea dramatica si chiar la epuizarea unora dintre ele: studiile ne arata ca zeci de mii de plante si animale au disparut de pe fata Terrei! Si procesul continua! In debutul secolului XX mai existau doar 250.000 de plante (despre 50.000 dintre ele doar presupunandu-se ca ar mai exista, ele nefiind identificate) si 45.000 de specii de animale vertebrate, estimandu-se ca in fiecare zi dispare cate o specie! Semnale de avertizare au tot fost trase, dar timp indelungat nu s-a tinut cont de ele decat intr-o foarte mica masura.
In 1972, indiferenta - sau, mai bine zis, inconstienta - oamenilor fata de "puterea" lor asupra naturii a luat sfarsit gratie publicarii unui raport al Clubului de la Roma, Omenirea la raspantie, devenit in scurt timp celebru prin previziunile apocaliptice pe care le prezenta. Ecoul acestuia s-a materializat, in principal, in faptul ca problemele ecologice au intrat in atentia politicului. Drept urmare, preocuparea pentru protejarea mediului ambiant a devenit, treptat, o prioritate, mai intai nationala, apoi mondiala. Au fost elaborate noi studii, s-au definit notiuni noi - intre cele mai recente, cea a costurilor externe, reprezentand acele costuri care sunt suportate de intreaga colectivitate, nu numai de operatorii si beneficiarii unei activitati economice determinate.
O data cu crearea Uniunii Europene, cercetarile pe aceasta linie s-au intensificat: au fost realizate o serie de estimari care au aratat, intre altele, ca pe plan economic, inaintea industriei, principalul producator de efecte negative asupra mediului este domeniul transporturilor.
De aceea, se impune intensificarea preocuparilor pe aceasta linie, inclusiv prin organizarea de catre administratiile, asociatiile, firmele si organizatiile din transporturi a unor actiuni - conferinte, seminarii, dezbateri si alte manifestari similare - dedicate problemelor de mediu.
La inceputul lunii aprilie, Bucurestiul a fost gazda unei asemenea manifestari: Seminarul Evaluarea costurilor externe ale transporturilor - instrument pentru dezvoltarea unui sistem de transport care sa respecte mediul inconjurator, seminar in cadrul caruia s-a pus accentul indeosebi pe problemele de interes deosebit pentru Europa Centrala si de Est.
Astfel, in deschiderea lucrarilor, J. Rogissard, reprezentantul Cailor Ferate Belgiene, a tinut sa arate ca este total nefondata afirmatia potrivit careia includerea in pretul transportului a costurilor externe ar conduce la marirea acestuia intr-o proportie care ar contraveni ideii de competitivitate economica. Conform unor studii recente, transportul nu intervine decat cu o cota de 3-5% in pretul final al produselor industriale. Majorarea tarifelor ca urmare a internalizarii costurilor externe nu ar fi atat de mare incat sa modifice pozitia concurentiala a transporturilor feroviare in raport cu ceea ce se intampla in alte parti ale lumii. Ar influenta insa distribuirea traficului intre modurile de transport, sanctionandu-le pe cele periculoase pentru siguranta utilizatorilor si pe cele poluante. Ceea ce ar constitui un mare avantaj pentru colectivitate, pentru calitatea vietii sale sau, in termeni economici, un beneficiu net in raport cu situatia actuala.
Cum Europa Centrala si de Est a traversat in ultima jumatate de secol o altfel de istorie decat aceea a Europei Occidentale, actuala clasa politica din statele est si central europene este sfatuita sa nu repete grava eroare strategica a guvernelor occidentale de dupa cel de Al Doilea Razboi Mondial de a intarzia dezvoltarea si modernizarea transportului feroviar. Domnul Rogissard preciza: "Cunoastem atractia pe care inca o exercita mirajul soselei in randul clasei dumneavoastra politice, soselele fiind percepute ca un element esential al modernitatii, fara sa se ia in calcul costurile ecologice si sanitare, care se rasfrang asupra intregului popor."
Expunerea pe care a prezentat-o secretarul de stat pe probleme de transport din cadrul MLPTL, domnul Ion Selaru, ar putea fi un raspuns la mesajul vest-europenilor. Domnia-sa a aratat ca, in ultimul timp, in tarile candidate la aderarea la UE exista tendinta de a spori fluxurile de trafic, dar aceasta in special la transportul rutier greu de marfa: conform statisticilor, aceste tari au exportat in anul 1998 mai mult decat dublul volumelor inregistrate in 1990 si au importat de cinci ori mai mult.
Desi din perioada economiei planificate s-a mostenit un sistem de transport ce favoriza calea ferata, in ultimul deceniu al secolului XX s-a dezvoltat cu precadere traficul rutier. Astfel, in perioada 1990-1998, transportul rutier de marfa a sporit cu 19,4%, in timp ce transportul de marfuri pe calea ferata a scazut cu 43,5%, dar, in medie, acesta se situeaza inca la un nivel mai ridicat decat cel inregistrat in Comunitatea Europeana.
In aceeasi expunere a fost prezentata si piata transporturilor din Romania la nivelul anului 2000:
- transportul de marfa
- total tone transportate: transportul rutier - 73,6%, transportul feroviar - 19,7%, transportul fluvial - 3,7%, transportul maritim - 0,4%, transportul aerian - 0,1%;
- parcursul marfurilor: transportul rutier - 41,1%, transportul feroviar - 33,7%, transportul fluvial - 6,3%, transportul maritim - 15,5%, transportul aerian - 0,07%;
- transportul de calatori
- total calatori transportati: transportul rutier - 58,4%, transportul feroviar - 40,2%, transportul fluvial - 0,9%, transportul aerian - 0,5%;
- parcursul calatorilor: transportul rutier - 35,6%, transportul feroviar - 53,8%, transportul fluvial - 0,2%, transportul aerian - 9,8%.
E adevarat, in ultimii ani calea ferata a cam pierdut teren in favoarea transportului rutier, dar, conform opiniei domnului secretar de stat Selaru, "la nivelul tarilor candidate, luarea de masuri drastice pentru a reorienta echilibrul intre moduri - chiar daca ar fi posibila - ar putea foarte bine destabiliza intregul sistem de transport si ar avea repercusiuni negative asupra economiilor acestor tari. Integrarea sistemelor de transport din aceste tari va constitui o imensa provocare, la care trebuie sa se dea un raspuns."
Pentru dezvoltarea transporturilor in stransa legatura cu prevederile internationale privind prezervarea mediului, in Romania s-au stabilit urmatoarele obiective strategice prioritare:
- adoptarea reglementarilor Uniunii Europene si ale altor organisme internationale in domeniul protectiei mediului pentru activitatea de transport si elaborarea unui program de masuri etapizat vizand realizarea si aplicarea acestora;
- continuarea identificarii si a evaluarii surselor de poluare a mediului in activitatea de transport;
- evaluarea programelor de masuri de protectia mediului elaborate de administratii si operatori, in vederea eliminarii treptate a surselor de poluare;
- sustinerea si promovarea unui portofoliu de studii si cercetari prin care sa se asigure o finantare multianuala pentru realizarea programului de masuri de aplicare a strategiei;
- implementarea tehnologiilor de depoluare specifice domeniului transporturilor;
- valorificarea reziduurilor lichide si solide, depozitarea controlata a deseurilor si a substantelor periculoase, in raport cu densitatea traficului, avand in vedere criteriile de eficienta economica atat ale administratiilor publice din transporturi, cat si ale agentilor economici;
- elaborarea unui program de instruire a personalului existent in compartimentele de protectie a mediului din unitatile aflate in subordinea sau sub autoritatea MLPTL, atat pentru aplicarea programelor de protectie a mediului, cat si pentru activitatile specifice domeniului transporturilor;
- controlul transporturilor ilegale de deseuri, precum si actiuni pentru prevenirea desfasurarii acestora (imbunatatirea continutului licentelor si al autorizatiilor de transport, efectuarea de controale complexe in trafic etc.).
Deoarece unul dintre cele mai importante obiective ale Romaniei pe plan international il reprezinta, in prezent, integrarea in Uniunea Europeana, este evident faptul ca tara noastra trebuie sa participe constant la actiunile internationale menite sa evalueze si sa contribuie la constientizarea impactului transporturilor asupra mediului inconjurator. Una dintre aceste actiuni va fi si Summitul Mondial pentru o Dezvoltare Durabila, care se va desfasura anul acesta la Johannesburg, in luna septembrie, unde urmeaza sa se discute, intre altele, si faptul ca sistemele durabile din transporturi trebuie sa gaseasca solutiile pentru o paleta larga de probleme, de la infrastructura, alimentarea cu energie, tehnologii si management, pana la distribuirea informatiilor despre mediu catre cetateni.
Un lucru e cert: abia acum, la mai bine de un secol de la aparitia notiunii de ecologie, aceasta se impune cu adevarat constiintei umane drept o arma mai mult decat necesara in lupta pentru... supravietuire!

Silvia Mirea