Constanta - Regionala Soarelui

 

Regionala Constanta se intinde pe suprafata a patru judete din partea de sud-est a tarii: Constanta, Tulcea, Ialomita si Calarasi, fiind marginita la nord de Delta Dunarii, la sud avand granita Bulgariei, la est, Marea Neagra si la vest, Regionala Bucuresti.
Pe teritoriul ei exista o mare concentrare de centre turistice - respectiv, toate statiunile de pe litoralul romanesc al Marii Negre, ca si poarta de intrare in Delta Dunarii, orasul Tulcea. Aceasta "bogatie" de locuri de relaxare si de petrecere a concediilor reprezinta, oare, pentru salariatii Caii Ferate ce lucreaza pe raza Regionalei Constanta ocazia de a se simti tot timpul in vacanta? Se insala cel ce raspunde "da" la aceasta intrebare, pe care, trebuie sa recunosc, mi-am pus-o si eu cand, in tren fiind, ma indreptam spre mare - dar nu cu gand de relaxare!, ci de a realiza acest material, pe care l-am gandit ca o radiografie la zi a "regionalei Soarelui", cum am hotarat s-o numesc.
Vara este, mare avem, trenuri, Slava Domnului, sunt destule in "Mers", plus ca s-au mai si suplimentat... Prin urmare, o "mare" de oameni pornesc cu trenul spre... marea cea albastra sau Neagra, dupa preferinta!
Cat de sigur si de comod le e calatorilor sa circule pe calea ferata, cum sunt primiti in garile ce fac intrarea pe taramul Soarelui... sunt doar doua dintre intrebarile pe care, o data ajunsa la sediul Regionalei Constanta, i le-am pus directorului acesteia, domnul Sorin Gafitoi. Si am avut astfel ocazia de a discuta, pe parcursul unei intregi zile, cu o parte din echipa pe care si-a format-o de-a lungul unui an de cand a fost numit directorul acestei regionale.
Absolvent al Facultatii de Constructii, cu specialitatea Cai Ferate, Drumuri si Poduri, domnul Gafitoi este ceea ce s-ar putea numi un feroviar de cariera, pentru ca isi urmeaza tatal si bunicul in aceasta meserie; ba, mai mult, se pare ca si fiul sau isi doreste o meserie in acelasi domeniu. O adevarata traditie de familie care dovedeste pasiune si dorinta de a lasa ceva durabil in urma!

 Cuvantul de ordine - siguranta circulatiei

 Am stat de vorba despre siguranta pe calea ferata cu domnul Dorin Maer - sef Divizie Trafic, unul dintre cei mai tineri si mai inimosi salariati ai regionalei (dupa cum mi l-a descris chiar seful lui, domnul director Sorin Gafitoi).

Jurnal Feroviar: Ce inseamna functia de sef de divizie de trafic?

Dorin Maer: Presupune sa conduci in jur de 1.000 de oameni, pe care sa-i convingi sa muncesca asa cum societatea doreste, dar sa le rezolvi si problemele. Dimineata, cand vin la serviciu, trec intai pe la regulatorul regional de circulatie ca sa vad ce s-a mai facut in cursul dupa-amiezii si al noptii trecute si ce urmeaza sa facem in ziua respectiva. Divizia Trafic este structurata pe urmatoarele servicii: exploatare si acces pe infrastructura - care se ocupa de circulatia trenurilor -, un compartiment dedicat mersului de tren, plus biroul de instructaj si control, care se ocupa de examinari, instructaj si scoala personalului.
Dar, ca orice sef de divizie, nu conteaza specialitatea (linii si instalatii, trafic sau siguranta circulatiei), eu ma consider la serviciu 24 de ore din 24. Conducerea ne-a inzestrat pe toti cu telefoane mobile si, in conditiile acestea, noi aflam despre orice problema imediat ce ea se iveste. In zona mea de activitate, aceasta inseamna, de exemplu, devieri in circulatia trenurilor. Noi avem un mare avantaj aici, in regionala, pentru ca soseaua este in apropierea caii ferate si putem interveni la orice ora, putem pleca cu masina imediat acolo.

JF: Ati avut vreo situatie mai deosebita, in ultima vreme?

DM: Situatii deosebite... au fost cateva. De pilda, in iarna 2001-2002, am avut parte de zapada si viscol cum de foarte multi ani nu au mai fost in aceasta zona; timp de o luna de zile ne-a fost foarte greu, insa am reusit sa facem fata cu bine situatiei. Acum a venit vara, cu temperaturi excesive, care ne creeaza destule probleme. Dar experienta ultimelor veri caniculare ne ajuta sa facem fata atat traficului marit, cat si neajunsurilor ce pot aparea in cale.
Cand cresc sau scad foarte mult temperaturile, apar de obicei probleme. Una dintre zonele foarte afectate este cea de pe malul marii, intre Neptun si Costinesti, unde asta iarna am avut zapada de doi metri! Pe zonele unde se poate circula cu viteze de 140 km/h, in aceasta perioada e musai sa reducem viteza la 100 sau 80 sau chiar 70 km/h, pentru ca la un ritm de un tren la circa 30 de minute... trebuie sa fim prudenti.
Cu aceasta ocazie am aflat de la domnul director Gafitoi ca "temperatura in sina este masurata cu un termometru special, iar maximele inregistrate pe Regionala Constanta s-au apropiat si de 60º Celsius, anul trecut fiind inregistrate 55-56º. Dar deja de cand temperatura trece de 48º lumea intra in alerta, insa revizorii de cale incep supravegherea caii fara joante de la 40º. Pericolul cel mai mare care poate aparea aici este ca pe sina incinsa de la caldura trece trenul si-i trage un "berbec", iar rezultatul poate fi serpuirea liniei, care poate duce, in cel mai nefericit caz, la deraieri."
Cum nu puteam scapa ocazia de a-mi lamuri de la "sursa" intrebarea cu care pornisem la drum m-am interesat si cand sau cum isi iau oamenii de aici concediul de odihna. Si... am atins un punct sensibil. Pentru ca toti cei pe care i-am intervievat au spus ca nu prea pot parasi "meterezele", mai ales acum, vara, deoarece la Calea Ferata se lucreaza in foc continuu, si ca isi iau concedii pe "bucatele".
Cu toate acestea, pe raza Regionalei Constanta exista cateva locuri de relaxare pentru ceferistii veniti din alte zone ale tarii in concediu la mare: hotelul Decebal, din Statia Eforie Nord, cel pe care il cunoasteti din prezentarile noastre anterioare, si doua cabane situate in apropiere, care acum se afla in reconstructie. Una dintre ele (Cabana nr. 2 - cu 21 de camere), fiind inclusa in programul de reabi-litare, se afla aproape de finalizarea lucrarilor. Aceste doua cabane vor fi, cu siguranta, in anii urmatori, locuri placute de relaxare pentru feroviari.
Regionala are pe intreaga sa suprafata 39 de statii si 32 de halte de miscare. De asemenea, dintr-un total de retea de 1.737,777 km, exista 439,413 km de linie simpla, 277,008 km de linie dubla si 744,348 km de linii de statii.
In ceea ce priveste lucrarile de arta, ele sunt reprezentate aici de poduri - nu mai putine de 170 -, intre care celebrele poduri dunarene vechi Saligny si Borcea Vechi, cele doua noi (Cernavoda Nou si Borcea Nou) si podurile-ecluza Cernavoda, Agigea si Navodari.
In prezent, se efectueaza lucrari de conso-lidare la podul de la km 199+260, sau podul de la Statia Dorobantu, dupa cum este cunoscut, care a fost construit prin anii '70, a intrat in lucru in anul 2001 si urmeaza a fi finalizat in acest an. Lucrarea a impus si instalarea unui alt pod in zona pentru ca circulatia sa nu fie intrerupta.
De asemenea, toate statiile ce fac legatura cu statiunile Litoralului au trecut anul acesta printr-un proces de igienizare si infrumusetare prin plantarea de flori si arbusti si renovarea peroanelor.

 Statia Constanta, poarta a Marii Negre

 Am vrut sa iau si pulsul celei mai mari statii de cale ferata din regionala, principala poarta de intrare pe litoralul Marii Negre - Gara Constanta, si am pornit sa iau un interviu sefului de statie. Si astfel am avut surpriza, extrem de placuta, de a o cunoaste pe sefa statiei Constanta, Roxana Maer.

JF: Cand si cum ati devenit sef de statie?

RM: La 1 octombrie 1998, o data cu reorganizarea SNCFR. Inainte de aceasta, am fost inginer la Regulatorul Constanta. Lucrez la Calea Ferata din 17 februarie 1993 si intamplarea a facut sa ajung la facultatea de transporturi feroviare, iar mai apoi tot o intamplare a fost sa ma intorc acasa.

JF: Intr-adevar, aveti marele noroc, pe care ceferistii nu prea il au, de a lucra alaturi de casa.

RM: Da, e adevarat, iar in 1998 a fost optiunea mea de a deveni sef de statie. Imediat dupa angajare, eu, ca inginer stagiar de cale ferata, am trecut, timp de un an, prin toate functiile: pazitor, acar, revizor de ace, impiegat, operator la regulator, magaziner, casier etc. Dupa care, am dat examenul de sef de statie, pentru ca asa fac toti inginerii de la CFR.

JF: Ce presupune aceasta functie?

RM: Statia Constanta, nefiind deschisa traficului de marfa, nu are sef de statie la marfa, ci doar la calatori. Acesta se ocupa de probleme comerciale, iar eu, ca sef de statie la infrastructura, de trafic. Aspectele principale legate de activitatea mea sunt siguranta si regularitatea circulatiei trenurilor, care sunt, de altfel, si obiectivele primordiale ale administrarii infrastructurii.
Iarna, majoritatea trenurilor au statia terminus aici, la Constanta, unde noi le prelucram (avem grupa tehnica de vagoane). Vara sunt mai multe probleme de circulatie, deoarece trenurile vin cu locomotive electrice de la Bucuresti, iar noi le inlocuim cu locomotive Diesel. Raman garnituri si la noi, sunt trenuri care, prin urmare, trebuie pre-gatite aici, dar majoritatea sunt pentru Mangalia, pentru  statiunile de pe litoral.
Sunt ore de varf, cu multe trenuri, iar capacitatea noastra nu este foarte mare: avem cinci linii pentru calatori si mai sunt trei linii pe care remizam, unde tinem locomotivele inainte de a pleca.
Avem un proiect de modernizare a garii, pentru transformarea ei intr-o eurogara, care se desfasoara cu sprijin de la BERD. Urmeaza sa se construiasca doua corpuri noi intr-o parte si alta a actualei cladiri; in unul va functiona un super-market, iar celalalt va fi pentru noi: case de bilete. Este vorba sa se aduca si 16 automate de bilete, pe care sa le foloseasca calatorii singuri. Speram sa ne sprijine autoritatile locale pentru obtinerea autorizatiei de urbanism, de constructie, pentru ca proiectul este gata si asteptam fondurile.
Mai avem un proiect pentru o noua instalatie de afisaj si de sonorizare, ce va fi demarat dupa 1 septembrie si care cuprinde si un nou sistem de semnalizare la peroane.

JF: Care sunt problemele ce apar acum, in sezon?

RM: Vin oameni cu tot felul de probleme, si nu doar cele care tin de noi si pe care le putem rezolva: asa cum este, de pilda, aceea a instalatiei de afisaj, unde vizibilitatea este redusa din cauza soarelui, si le explic ca situatia se va imbunatati. Dar mai vin si oameni fara acte, ce reclama ca li s-au furat, sau fara bani... In masura posibilitatilor, ii ajut sa ajunga acasa. In zona garii avem angajate firme de paza, cum este Romguardul, dar ne sprijina si politia TF, care si-a sporit efectivele; se patruleaza continuu si incercam astfel sa-i tinem departe pe cei care ofera locuri de cazare, pe vanzatorii ambulanti etc.

JF: Care este relatia dumneavoastra cu subalternii, cu ceilalti colegi, femeie fiind intr-un post de conducere?

RM: Contez mult pe bunul simt al fiecaruia si, de regula, acesta exista; exceptiile le tratez cu "urecheli". Dar acum, vara, este destul de stresant si pentru ei, deoarece activitatea e intensa, uneori nici nu apuca sa manance.
Programul aici se asigura de la 6,30 dimineata la 19,30; mai am doi instructori, cu ei fac programul, lucram o zi dimineata, una dupa-amiaza, apoi, sambata si duminica, venim aici si dimineata si seara, pentru ca trebuie sa fim prezenti la schimbul personalului, pentru a prelucra cu subalternii informatiile pe care trebuie sa le aducem la cunostinta. Pentru ca acum prin Gara Constanta trec zilnic 70 de trenuri, fata de circa 46, cate trec in extrasezon!
Chiar ieri a venit o comisie pentru a discuta electrificarea liniei Constanta - Mangalia, pentru ca pe acest sector e linie simpla, neelectrificata, si este destul de dificil sa faca fata unui astfel de trafic. Or, cu linie electrificata ar fi mult mai eficient.

JF: Care sunt lucrurile frumoase pe care le intalniti in aceasta meserie?

RM: Nu stiu ce sa zic... Am o mare satisfactie cand vad ca toate trenurile circula regulat, ca nu a intarziat nici unul. Evenimente nu am avut, si sper sa nici nu fie!
Ce sa zic, e si bine, e si greu; e raspundere multa, iar cand e vorba despre siguranta circulatiei nu incape discutie, pentru ca raspunzi de viata atator oameni care merg cu trenul!
Eu ma bucur ca aici avem un personal in general tanar, chiar foarte multi tineri, dintre care o parte fac si facultate.

 Un computer vechi de 20 de ani!

 Am stat apoi de vorba cu domnul Stefan Ionescu, seful Sectiei CT2 Fetesti, sectie unde am avut surpriza sa constat ca inca functioneaza unul dintre primele sisteme computerizate construite in Romania, denumit Coral 4030 si 4028, din generatia anilor '80.
Aici se cumuleaza informatiile de la toate statiile de pe raza regionalei. Rolul intregului sistem este acela de a comanda de la postul central efectuarea parcursurilor trenurilor si de urmarire a circulatiei.
Operatorul, care are in fata un grafic de circulatie si o tastatura, poate sa execute prin acest calculator comenzile pentru derularea traficului, pe care le urmareste pe o schema luminoasa impartita pe sectii de circulatie.
Avantajul acestui sistem: interventia rapida asupra aparatelor de cale, prin intermediul calculatorului, direct din dispecerat, fara a mai fi necesar ca pe teren un impiegat de miscare sa faca operatiunile respective. De asemenea, impiegatul din statie are un terminal cu comanda din calculator. Acesta a functionat pana prin 1988-1989; acum se lucreaza in regim de telecontrol, fiind controlate elementele din toate statiile, iar informatiile sunt afisate pe luminoschema. Sunt controlate astfel urmatoarele elemente: semnal, macaz, sectiune izolanta etc., stiindu-se in permanenta localizarea fiecarui tren.
La vremea implementarii lui aici, acest sistem era cel mai performant din sud-estul Europei, iar faptul ca a fost facut cu forte proprii si ca fusese conceput sa functioneze de la Bucuresti Nord pana la Constanta era un motiv de mandrie pentru ceferistii de la Fetesti. Cu toate ca se poate spune ca au placuta misiune de a lucra intr-un... muzeu al electronicii computerizate din Romania anilor '80, oamenii de aici nu neaga faptul ca si-ar dori totusi si niste computere mai mici si mai iuti!
In finalul periplului prin Regionala Constanta m-am oprit si la micul muzeu al orasului Fetesti, unde aproape jumatate din exponate prezinta istoria Caii Ferate in aceasta parte a tarii, incepand cu machetele celebrelor poduri construite de Anghel Saligny, dar si obiecte si documente feroviare vechi, precum si diplome si fotografii de epoca. De asemenea, domnul director Gafitoi ne-a povestit ca a salvat de la fier vechi o drezina de la inceputul secolului, masinarie care are acum onoarea de a fi asezata in fata muzeului.

 Preocuparea de a nu uita trecutul si dorinta de a lasa ceva in urma, de a construi lucruri trainice, atentia pentru omul care munceste alaturi sunt doar cateva dintre trasaturile definitorii ale directorului Regionalei Constanta. Daca va reusi sa-i invete si pe cei din jur sa gandeasca si sa actioneze la fel, treaba va merge ca pe roate in "regionala Soarelui".

 Silvia Mirea