"Nici nu s-a uscat bine cerneala pe dispozitie, ca am si intrat in focuri"

Interviu cu domnul Iulian Pavel Stefanescu,
director al Regionalei CF Timisoara

Jurnal Feroviar: Domnule Stefanescu, recent ati fost numit in functia de director al regionalei. Ce ne puteti spune despre dumneavoastra si despre activitatea desfasurata pana la aceasta numire?

Iulian Pavel Stefanescu: Ucenicia la Calea Ferata am inceput-o in anul 1969; am intrat ca meserias la Depoul de Locomotive Timisoara in 1972, iar pana in 1977, paralel cu activitatea de muncitor, mi-am terminat studiile liceale la seral. Tot in acest an am intrat la Facultatea de Mecanica, Sectia Material Rulant, absolvind studiile universitare in 1983. Din acest an si pana in 1985 am lucrat la Revizia de Vagoane Timisoara ca inginer si, ulterior, ca sef de atelier. Functie pe care am avut-o si la Stamora. In 1995 am revenit la Timisoara ca sef al Reviziei de Vagoane. Din 1997 si pana la noua numire am fost seful revizoratului. In functia de director al regionalei am fost numit in luna martie a acestui an.

J.F: La numai o luna de zile a inceput "lupta" cu apa din cauza inundatiilor. Un inceput deloc usor…

I.P.S.: Intr-adevar, nici nu s-a uscat bine cerneala pe dispozitie ca am si intrat in focuri. Consider ca au fost cele mai mari inundatii din aceasta zona. Cea mai afectata a fost linia Arad–Oradea, la Chisineu-Cris, unde pe o distanta de 500 de metri linia a ramas suspendata. Solutionarea acestei probleme ne-a costat foarte mult. Bineinteles, necazuri au mai fost si in alte locuri. De exemplu, la Varadia, unde debitul Muresului a crescut, apele apropiindu-se la un metru de terasament, a trebuit sa ridicam un zid din traverse, reusind astfel sa oprim amplificarea fenomenului. In prezent toata zona este in proces de refacere. La Lugoj, tot in proces de refacere se afla si podul de pe linia Lugoj–Ilia, afectat putin la partea de rezistenta, la culee. Si linia Boutari–Caransebes a fost inchisa din cauza spalarii liniei pe o portiune de 200 de metri. In prezent, activitatea s-a reluat pe aceasta linie.
De asemenea, pe langa aceste refactii de linii, care in mare parte au fost solutionate, am continuat activitatea de reparatii capitale (RK) la linii, la tuneluri (Fenes, Gorgana) si la statii (Orastie, Lugoj, Poarta), care reprezinta principalele obiective ale acestui an.

J.F: V-ati propus sa continuati activitatile incepute de fostul director sau ati intocmit un plan propriu?

I.P.S.: Am considerat ca anumite activitati trebuie finalizate conform proiectelor intocmite, dar, bineinteles, am si planuri pentru activitati nedemarate inca, pe care mi-am propus sa le finalizez pana la sfarsitul anului. In ceea ce priveste prima ramura de activitati trebuie sa amintesc despre refacerea podului de peste Mures, pe care doresc s-o finalizam anul acesta. Va fi greu deoarece au aparut probleme in urma inundatiilor din aceasta primavara, fiind obligati sa stopam practic orice actiune timp de o luna. Un alt deziderat, care ne-a dat batai de cap, l-a constituit faptul ca structura metalica a podului, stand aproximativ sase ani pe vagoane din cauza domnilor consilieri de la Prefectura din Arad si de la Primarie, a inceput sa se uzeze, ceea ce inseamna ca trebuie din nou sablata, revopsita, lucru care necesita timp si care ne va deregla graficul stabilit. Sper totusi ca totul sa decurga normal de acum inainte, deoarece si acesta este un obiectiv care trebuie finalizat in acest an.
Privitor la programul de activitati nedemarate, pot spune ca mi-am propus modernizarea tuturor garilor aflate pe raza regionalei. Sa nu uitam ca Timisoara si Arad sunt cele mai populate gari si au un important trecut istoric. Acest proiect de modernizari se va face cu fonduri Phare, pe care sper sa le primim cat mai curand.

J.F: Concret, puteti sa-mi spuneti ce implica acest proces de modernizari?

I.P.S.: Timpul a trecut si, probabil, niciodata nu s-au gasit fonduri pentru reamenajare. De exemplu, caile ferate moderne abunda in spatii comerciale. Acest lucru mi-am propus si eu sa-l fac, deoarece nu numai ca va aduce un profit Caii Ferate, dar va avea si un aspect placut in fata publicului calator. De asemenea, ma gandesc sa pun in lumina ceea ce a fost. Aici fac referire la Gara Arad, construita cu caramida naturala, care dupa un intreg proces de curatare va avea culoarea ei initiala. In ceea ce priveste partea de tamplarie – degradata in timp – vrem sa o facem din aluminiu si sa construim niste vitralii la intrarea principala.

J.F: In afara de cele doua prioritati despre care ati amintit mai exista si alte puncte cuprinse in programul din acest an?

I.P.S.: O alta actiune ar fi reducerea activitatii in unele gari mai mici, ceea ce presupune deplasarea personalului existent mai aproape de magistrale, unde, paradoxal, nu avem suficienti oameni. Va fi putin greu, deoarece acesti oameni vor fi mai departe de locuinte, fiind nevoiti astfel sa faca naveta zilnic. Este necesar sa facem acest lucru in primul rand pentru faptul ca pe magistrala se simte lipsa fortei de munca, din cauza pensionarilor si a disponibilizarilor din ultima perioada.
Pe de alta parte, ne-am propus sa demaram un program destul de complex de intretinere a cailor ferate din Banat. Impreuna cu cei de la prefectura din Timisoara vom incerca sa punem in circulatie, pentru inceput, automotoare rama foarte usoare si economice, utile si confortabile pentru publicul calator.

J.F: Problema stadionului este inclusa intre prioritatile acestui an?

I.P.S.: Intr-adevar, un alt inconvenient care necesita rezolvare imediata il constituie si partea de agrement. Vom face demersurile necesare pentru recuperarea stadionului, insa acest lucru nu va fi posibil daca nu reusim sa formam o echipa de fotbal puternica. Nu va fi deloc usor, dar sunt convins ca Dumnezeu ne va ajuta sa solutionam aceasta mare problema, care ne framanta pe noi toti de ani de zile.
Tot in aceeasi directie ne-am propus sa sprijinim si activitatea Clubului CFR. Vom dota spatiile din incinta, pe cat posibil, astfel incat sa fie functionale si sa le putem inchiria, singura solutie, se pare, care ne va aduce fondurile necesare intretinerii. Ar fi pacat sa nu reusim deoarece aici avem cateva ore din zi o echipa de dansatori, taraful muzical, fanfara si sase cantareti de muzica populara. Ei sunt cei care ne reprezinta clubul in diferite concursuri, si trebuie sa facem ceva in aceasta privinta.

J.F.: Reorganizarea Societatii Nationale de Transport Feroviar de Calatori in societati comerciale regionale va poate ingreuna desfasurarea activitatii in teritoriu?

I.P.S.: Sunt unele probleme, dar inerente, in sensul ca exista tatonari din ambele parti. Pentru cei de la CFR Calatori este insa mai greu deoarece, o data desprinsi din marea companie, sunt nevoiti sa se descurce individual. Dar, trecand peste micile stangacii, colaborarea, la nivel mare, cu Societatea Comerciala Regionala de Transport Public de Calatori Timisoara e pe un drum bun.

J.F.: Schimbarea ministrului Transporturilor credeti ca va afecta situatia la Calea Ferata?

I.P.S.: Consider ca directorii generali ai companiilor feroviare sunt specialisti care stapanesc foarte bine activitatea la Calea Ferata si care, indiferent ce ministru ar veni, isi vor dovedi maiestria de feroviar. Instalarea domnisoarei Anca Boagiu la conducerea Ministerului Transporturilor nu cred ca va impiedica continuarea reformei. Posibil este sa apara modificari, dar numai in cazul in care domnisoara ministru are un alt proiect de reforma.

J.F: Din curiozitate, acum, in final, puteti sa-mi spuneti cum ati fost primit de colegi dupa ce au aflat ca le veti fi director?

I.P.S.: Ulterior am aflat ca au primit vestea cu putina teama. Pe parcurs si-au dat seama ca in echipa se schimba putin situatia daca exista disciplina si colaborare. In ceea ce ma priveste pot sa va spun ca am fost surprins la aflarea vestii. Chiar daca fiecare dintre noi isi doreste sa ajunga "sus", eu nu am avut timp sa ma gandesc daca mai am mult sau putin pana sa ating aceasta treapta.

J.F: Va multumesc si va doresc succes.

I.P.S.: Si eu va multumesc.

A consemnat
Oana Bran