O minge in poarta "Europei"

Florica Preda este handbalista care, alaturi de coechipierele ei, a adus Clubului Sportiv Rapid o multime de titluri. De curand, ea si-a imbogatit palmaresul cu trofeul City Cup 2000. Alaturi de colege si cei doi antrenori, si-a propus sa castige primul loc in campionatul intern si o medalie in Cupa Cupelor.

Florica nu-si aminteste sa-si fi dorit altceva in copilarie. A inceput sa joace handbal la varsta de noua ani. Desi multe fetite de varsta ei preferau sa se joace cu papusile, ea isi petrecea timpul in sala de handbal a Clubului Rapid sau pe stadion. Nu conta ca aveau antrenament alte grupe, ea lua mingea si alerga pe tot terenul. Cand era in vacanta statea pe stadion de dimineata pana seara.

Chiar daca nu avea calitatile fizice necesare unei handbaliste, acest lucru n-a determinat-o sa renunte. Adesea isi spunea in sinea ei: "Chiar daca sunt micuta, tot voi reusi". Cei care au incurajat-o sa faca acest sport au fost parintii, care se bucurau mult sa o vada in sala de antrenament.

Florica Preda a fost o fata micuta de statura, dar puternica din punct de vedere mental. Ambitia de a dovedi ca, in ciuda staturii mici, va reusi in acest sport a impins-o mereu inainte.

Spre deosebire de alti sportivi, Florica se considera norocoasa, deoarece indiferent ca este in preajma colegilor sau acasa cu familia se distreaza si se simte bine. Chiar daca activitatea sportiva nu-i permite sa-si petreaca foarte mult timp cu familia si cu prietenii, atunci cand reuseste sa se adune "se distreaza de minune". Are o familie moderna, cu multi prieteni si "ti-e mai mare dragul sa stai alaturi de ei". Cand timpul le-o permite merg la padure, la pescuit sau in orice alt loc unde este liniste si aer curat.

De asemenea, fiind o persoana romantica, Floricai Preda ii place foarte mult sa citeasca, sa asculte muzica clasica si, cand timpul i-o permite, sa mearga la teatru.

Desi, la varsta de 20 de ani, nu are inca un prieten, nu este descumpanita. Considera ca toate au un timp al lor. Se simte foarte bine cand se intalneste cu prietenii din copilarie, cu care merge in oras, la o terasa, si incep sa povesteasca.

Am intrebat-o cum si-ar "omori" timpul daca n-ar fi existat handbalul. Raspunsul ei a fost scurt si clar: "L-as inventa eu. Nu pot sta prea mult fara sa pun mana pe minge si sa dau o pasa".

 

Prieteni, prieteni, prieteni...

Activitatea sportiva ii ocupa aproape tot timpul. Cu toate astea, de cate ori are ocazia, se duce sa-si revada prietenii. O mare bucurie pentru Florica este faptul ca titlul de campioana n-a schimbat-o si ca a reusit sa-si pastreze prietenii. Atunci cand unii sportivi devin cunoscuti si dau de bani uita de cei cu care au copilarit, uita de unde au plecat si renunta, bineinteles, sa-si recunoasca prietenii.

Florica este la fel exact asa cum si-o amintesc amicii ei: o fetita mica de inaltime, cu ochii mari albastri si plina de viata. Performanta obtinuta nu a influentat vechile ei obiceiuri. Isi aminteste si de cea mai buna prietena a ei, Geanina Petre, cu care a inceput sa joace handbal, si de vecinii de bloc, dar si de colegii de facultate.

Oana Bran