Obiectivul principal al sindicatelor in 2000

CONDITII MAI BUNE DE MUNCA

Interviu cu Matei Maris,
vicepresedinte al Federatiei Miscare Comercial

Jurnal Feroviar: Ce puteti sa ne spuneti despre activitatea Federatiei Miscare Comercial in ultima perioada?

Matei Maris: De la inceputul anului 2000, o activitate foarte intensa a fost incheierea contractelor colective de munca la CFR - SA pentru toti membrii de sindicat din aceasta federatie. Ceea ce s-a obtinut a fost mediatizat destul la vremea respectiva. In principal, s-a obtinut o crestere de 25% a salariilor, iar din 1 septembrie 2000 o alta crestere, de 15%, care va fi iarasi negociata. O data contractul de munca incheiat, el reprezinta cadrul juridic de desfasurare a raporturilor de munca intre salariati si societate, iar noua nu ne ramane altceva de facut decat sa urmarim respectarea regulilor stabilite prin contract.
Din acest punct de vedere, s-a facut o pace sociala, ramane pe ordinea de zi asigurarea conditiilor de munca si de viata la locul de munca al fiecaruia, acolo, in zona unde lucreaza.
Sigur ca pentru asta e nevoie de bani si de timp. Conditiile sunt destul de precare, asa cum oricine poate vedea in statii, de exemplu. Cum spuneam, acesta este un proiect de durata mai lunga intrucat nici banii necesari nu se gasesc acum, iar volumul de lucrari este destul de mare, nu poate fi cuprins in decursul unui an.
Impreuna cu conducerea administratiei CFR – SA am convenit sa facem un "plan de bataie", ca sa-i spun asa, de imbunatatire a conditiilor de munca, pe o perioada de trei ani de zile. Prioritar in acest plan am stabilit a se incerca o climatizare la locurile de munca si dotarea cu frigidere a incaperilor in care isi desfasoara activitatea salariatii. Un alt punct ar fi schimbarea mobilierului, care este destul de vechi (30-50 de ani), incepand cu statiile mai mari, cu regulatoarele de circulatie, cu birourile de miscare din statiile unde activitatea se desfasoara 24 din 24 de ore si oamenii sunt legati de locul de munca non stop.

J.F.: Cand au fost discutate aceste ultime probleme?

M.M.: In data de 5 iulie, la Vatra Dornei, a avut loc o intalnire administratie-sindicate, la care au participat si toti directorii regionalelor CF din tara. Pe baza propunerilor noastre, s-a facut un plan de masuri, cu date certe, concrete de rezolvare a problemelor pe care le-am pus noi. Am observat receptivitate din partea administratiei pentru a se asigura conditii bune de munca, am inteles ca exista si bani alocati din buget pentru asa ceva. Nu ne ramane decat sa urmarim ca acest plan de masuri sa fie realizat in termenele stabilite pentru rezolvare.

J.F.: Care este organizarea Federatiei MC din teritoriu?

M.M.: Noi ne-am organizat in asa fel incat fiecare regionala are un reprezentant in Comitetul Director al Federatiei si acesta raspunde, pe linie sindicala, de problemele ce se ivesc, impreuna cu conducerea regionalei respective.

J.F.: Cu ce alte probleme se mai confrunta feroviarii in momentul de fata?

M.M.: Problemele salariatilor sunt destul de multe. Am ridicat de curand problema asigurarii bonurilor de masa. Si aici am gasit receptivitate, se va mai discuta la inceputul anului viitor, o data cu propunerea de a se asigura un lant de magazine din care sa-si faca aprovizionarea salariatii de la Calea Ferata. Oricum, acestea au fost discutii de principiu.

J.F.: Ce va anima pe dumneavoastra in activitatea pe care o desfasurati in cadrul Federatiei MC?

M.M.: Eu sunt in aceasta miscare sindicala chiar de la inceput, din februarie 1990, si imaginati-va ca am trecut prin toate acele perioade zbuciumate, de care nu cred ca mai e nevoie sa amintesc. Intre anii 1992-1994 am avut chiar desfacut contractul de munca la Calea Ferata. Consider ca am facut cat am putut si inca mai am multe de spus in aceasta miscare sindicala. In ultima instanta, a devenit o pasiune.

J.F.: Activitatea dumneavoastra cuprinde acum doar sindicatul sau aveti si un alt loc de munca?

M.M.: Functia mea este de operator la regulatorul de circulatie; am, de asemenea, si examenul de grad de sef de statie. Am exercitat aceste functii pana in februarie 1999, cand, prin Legea 54, am iesit din productie si m-am ocupat numai si numai de sindicat.

J.F.: Care sunt calitatile pe care trebuie sa le aiba un lider sindical la CFR?

M.M.: Un lider sindical trebuie sa fie foarte bine pregatit, sa stie foarte bine ce doreste si ce rol are el in sindicat. El trebuie sa fie deschis tuturor problemelor pe care salariatii le pun, sa stea de vorba cu ei ca de la om la om si sa incerce sa le rezolve problemele. Iar daca problemele nu pot fi rezolvate ori depasesc cadrul legal, sa stie sa dea raspunsul adecvat si omul sa plece multumit ca a inteles ceva si intr-adevar poate sa puna baza in liderul de sindicat, care de fapt il reprezinta pe el, pe salariat.

J.F.: Ce inseamna pentru dumneavoastra, ca lider sindical, "sa fii bine pregatit"?

M.M.: In primul rand, un lider sindical trebuie sa inteleaga foarte bine notiunea de democratie. Apoi sunt legile, pe care bune, rele trebuie sa le cunosti si sa stii sa le aplici. Apoi, eu, care am venit din campul muncii, cunosc din proprie experienta care sunt problemele specifice cu care se confrunta feroviarii. Daca mi se pare ca nu stiu, ma duc si ma informez la fata locului.
Un raspuns mai scurt la intrebarea dumneavoastra ar fi ca trebuie sa stii ceea ce se intampla intre oameni, trebuie sa cunosti foarte bine legile si, de ce nu, trebuie sa-ti stabilesti o strategie, pe care sa o urmezi in asa fel incat nu-ti poti permite sa gafezi.

J.F.: De cat timp lucrati la Calea Ferata?

M.M.: Din 1972, de aproape 30 de ani. Eu nu provin dintr-o familie de ceferisti si nici copiii mei nu s-au indreptat spre acest domeniu. Ce pot spune? Daca atata timp am rezistat in acest domeniu inseamna ca mi-am facut datoria. Sunt momente cand – de fapt, mai tot timpul – ma aflu intre ciocan si nicovala, intre administratie si sindicalisti, salariati. Esti undeva, la mijloc, incercand sa faci cum e mai bine. Nu e simplu, e destul de complicat si... rezista cine poate.

J.F.: Ce alte probleme va mai ganditi sa ridicati pana la sfarsitul anului 2000?

M.M.: In primul rand, ar fi problemele legate de stabilitatea locurilor de munca si, in al doilea rand, revizuirea normelor si a normativelor de munca, pe unitate de salariat, care e foarte importanta.

J.F.: Ce puteti face pentru stabilitatea locurilor de munca, ce credeti ca se poate face pentru a se pastra locurile de munca acum, in plin proces de restructurare?

M.M.: Este obligatoriu din partea administratiei, acum, cand Calea Ferata este in continua restructurare, sa ne consulte in legatura cu fiecare reducere de personal. Asa scrie in contractul colectiv de munca. Apoi, prin reducerea anumitor locuri de munca, unii salariati pot prelua si alte atributii si trebuie sa avem grija sa fie un echilibru intre orele de munca prestate, atributiile salariatilor si retributia pe care o primesc.
Ar mai fi o preocupare a noastra comuna, administratie-sindicate: ne dorim sa schimbam imaginea ceferistului, a statiilor de cale ferata, sa intram si din acest punct de vedere in Europa.

J.F.: Ce ati dori sa spuneti in incheierea acestui interviu?

M.M.: Dupa o munca de 10 ani de zile in sindicat, nu stiu in ce masura am reusit noi sa convingem salariatii ca au nevoie de sindicat si ca ii reprezentam. Am inteles ca, din cauza situatiei economice precare care exista in aceasta tara si raportandu-ne la marile confederatii sindicale, care au un cuvant de spus direct celor care ne guverneaza, oamenii au ramas cam dezamagiti. Nu putem iesi din aceasta zona de dezamagire nici la Calea Ferata, pentru ca nu toti oamenii au incredere.
Eu zic ca o mai buna pregatire a societatii civile, in general, in aceasta tara si a celor pe care noi ii reprezentam ar insemna mult.
Eu sunt un om care nu face promisiuni fara acoperire si las faptele sa vorbeasca. Pana acum am facut cat am putut de mult pentru ca nu vreau sa-i dezamagesc pe oameni. In momentul in care sindicalistii ar considera ca nu mai am ce face in aceasta zona, as avea bunul simt si decenta sa ma retrag si sa-i las pe altii, cu promisiunea ca din experienta pe care am acumulat-o sunt dispus sa dau oricarui tanar care vine in urma mea si care trebuie sa invete. Increderea eu zic ca ar trebui sa fie reciproca, eu am incredere in salariatii pe care ii reprezint si trebuie sa aiba si ei incredere ca fac tot ceea ce pot pentru ei. Asta ma intereseaza in mod deosebit.

A consemnat
Silvia Mitulescu