Intentionam sa formam o organizatie sindicala comuna"

Interviu cu domnul Vasile Anghel,
presedintele Federatiei ELCATEL

Jurnal Feroviar: Ce ramuri sindicale cuprinde Federatia ELCATEL?

Vasile Anghel: Federatia ELCATEL ii reprezinta pe membrii de sindicat din ramurile instalatii, automatizari, electrificare si telecomenzi feroviare. In ultima perioada ni s-au alaturat si salariatii din Sectia Cladiri, din Divizia Patrimoniu. Federatia ELCATEL fiinteaza din 1990 si are 5.651 de membri.

J.F.: Greva este cea mai cunoscuta forma de manifestare a sindicatelor feroviare cand apar nemultumiri. Totusi, Federatia ELCATEL nu a fost vizibila "in linia intai".

V.A.: In ramura instalatii este foarte greu sa adopti aceasta solutie. Asta nu inseamna ca nu exista nemultumiri si in randul personalului. Dar, daca mecanicii opresc locomotivele sau impiegatii nu mai fac comenzi, noi ar trebui sa oprim toate instalatiile. Ceea ce nu este posibil intrucat, prin Codul Penal, ne este interzis acest lucru. Dar participam la toate actiunile greviste ale sindicalistilor din caile ferate, deoarece ramura noastra, dupa cum v-am spus, nu poate porni singura o astfel de manifestare, chiar daca, asemenea colegilor din breasla, conditiile de munca lasa de dorit.

J.F.: Si care ar fi principalele nemultumiri?

V.A.: Prima si cea mai importanta este problema salariilor. Din punctul nostru de vedere consideram ca nu se vrea a fi rezolvata. Cel mai recent raspuns a fost ca nu s-a aprobat bugetul si deci, nu se poate umbla la imbunatatirea conditiilor sociale.
O a doua nemultumire este lipsa de personal cu care ne confruntam dupa restructurarea fostei SNCFR. Acea ordonanta emisa, prin care cei trimisi in somaj primeau salariul pe mai multe luni, i-a determinat pe foarte multi sa plece. Astfel, ramura instalatii a ramas fara personal. Cei care si-au pastrat postul sunt nevoiti sa depuna un efort foarte mare pentru a se putea acoperi lipsa fortei de munca.
Un alt inconvenient este lipsa dotarilor, care reiese tot din deficitul financiar. Foarte greu primim bani si mai ales pe taxa de utilizare a infrastructurii. Suntem nevoiti sa ne descurcam cu ce avem si, in acelasi timp, sa iasa si bine. Aici pot aminti si de conditiile sociale care lasa de dorit.
Bineinteles, problemele amintite sunt cele care, de ani de zile, se incearca a fi rezolvate, insa nici un rezultat.
Nu pot nega ca n-am primit sprijin din partea conducerii companiei, dar noi nu de sprijin moral ducem lipsa. Chiar daca suntem primiti, de fiecare data, in audiente, noi vrem raspunsuri concrete.

J.F.: Vizavi de problema personalului, nu puteti incheia contracte cu durata limitata?

V.A.: Din cauza profilului tehnic al acestei ramuri, nu este posibil. Pentru a ajunge electromecanic – functie specifica noua – trebuie sa parcurga mai multe etape. Noi avem nevoie de personal specializat. Nu ne permitem sa luam ucenici care in sase luni abia sa invete cum se monteaza un surub. De aceea v-am subliniat ca personalul actual depune eforturi mari pentru a acoperi deficitul.

J.F.: In luna aprilie s-a semnat intre sindicate si companie un act aditional la contractul colectiv de munca. Daca tot existau nemultumiri, de ce ati mai semnat acest act?

V.A.: Singurele organizatii din cadrul Conventiei Solidaritatea care n-au semnat acel act am fost noi, Federatia ELCATEL, si Federatia Mecanicilor de Locomotiva. Consiliul National a hotarat clar ca nu trebuie sa coboram sub 50% marirea salariului. Era ceva normal, mai ales ca impreuna cu conducerea am identificat resurse financiare care permiteau marirea. Insa, ordinele au fost cele care sunt stipulate si in actul aditional. Aceasta este cauza pentru care noi nu am semnat. Mi se pare absurda aceasta situatie. Daca nu descopeream ca putem primi cei 50% era altceva, dar cand venim cu dovezi si tot suntem refuzati inseamna ca nu se vrea. Probabil, jocurile politice si-au pus amprenta pe noi.

J.F.: Marirea cu 50%, inca din prima faza, nu presupunea renuntarea la alocarea fondurilor pentru alta ramura.

V.A.: In bugetele intocmite de catre societati, cheltuielile au fost supradimensionate, iar veniturile subdimensionate. Este o practica cunoscuta de ani de zile, cand este vorba de negocieri privind contractul colectiv de munca. Consideram ca nu s-a vrut sa obtinem cei 50%, pentru ca resurse s-au gasit, chiar daca s-au diminuat, in limita rezonabilului, anumite capitole din buget.

J.F.: Pe langa cele doua majorari ale salariilor stipulate in contractul colectiv de munca, mai apar si alte facilitati prin modificarea anumitor articole.

V.A.: Nici acestea n-au fost aprobate in totalitate. De exemplu, noi am propus suportarea de catre administratie a 50% din costul biletelor de odihna si tratament. In principiu, conducerea companiei a fost de acord, insa la masa negocierilor acest punct n-a mai fost aprobat. E bine totusi ca, prin modificarea art. 32, orele prestate sambata, duminica sau in zilele de sarbatoare, indiferent daca sunt sau nu in cadrul programului normal de lucru sau in afara acestuia, se platesc cu sporul de 100%.

J.F.: Ce solutie ati gasit pentru a rezolva problema contractului colectiv de munca?

V.A.: Vom intocmi un act prin care solicitam conducerii companiei o noua intalnire, in luna august, la masa tratativelor. Insa de aceasta data vom cere inceperea negocierilor contractului colectiv de munca numai pe companie. Pana acum desi contractele se negociau in comun, inregistrarea se facea separat.
Tot in aceasta perioada intentionam sa punem bazele unei structuri sindicale comune. Ceea ce presupune ca Federatia ELCATEL sa se uneasca cu cei de la Drum de Fier si cu unele sindicate de la Trafic. Scopul acestui for comun este acela de a avea reprezentativitate, deoarece contractul colectiv de munca prevede ca dovada reprezentativitatii se face prin 2/3 din numarul de salariati pe unitate.
Aceasta mare organizatie va fi structurata pe trei ramuri: instalatii (ELCATEL), linii (Drum de Fier) si impiegati (Trafic). Ideea este de a aduna toate sindicatele la un loc. Sa nu uitam harababura care domina inainte de spargerea fostei SNCFR, cand, intr-o singura unitate, cu un singur contract, fiintau 483 de sindicate.
Daca ne vom intelege vom solicita, apoi, in numele acestei mari organizatii, demararea negocierilor, dar numai pe companie. Iar in septembrie, cand s-a promis acea marire cu 15%, vom cere mai mult, pentru ca se poate. Prin aceasta unire, va aparea si forta sindicala, care este vizibila mai ales la proteste.

J.F.: Considerati ca aceste proteste sunt cea mai buna solutie pentru rezolvarea problemelor?

V.A.: Noi pana la greva parcurgem mai multe etape. Insa, se pare ca nu sunt convingatoare pentru rezolvarea cerintelor noastre. Recunoastem ca publicul calator nu are nici o vina, dar trebuie sa gasim intelegere din partea lui. Sa nu uitam ca fiecare angajat este bantuit de nemultumiri, ceea ce-i determina pe multi sa se exprime prin aceeasi modalitate, adica prin greva. Este o forma legala de manifestare, declansata de oameni atunci cand nu sunt luati in seama.

J.F.: Va multumesc si probabil ca urmatoarea noastra intalnire va avea loc dupa ce se va forma acest for comun.

V.A.: Si eu va multumesc. Sper ca atunci sa va dau mai multe informatii.

A consemnat
Magda O.