Caldura, bat-o vina!

Canicula din perioada estivala i-a indemnat pe romani sa-si aleaga Litoralul drept destinatie a vacantelor si a concediilor. Numai gandul la zilele oarecum mai racoroase pe care le-ar putea petrece pe tarmul Marii Negre, la adierea placuta a brizei peste statiuni, la valurile inspumate mangaindu-i trupul incins si era suficient pentru ca tot omul sa nu-si doreasca altceva decat sa dea navala in vagoane si sa goneasca intr-acolo. Fie ca a reusit sa-si rezerve biletele de calatorie de la agentie cu cateva zile inainte, fie ca nu, fiecare era oricum nerabdator sa plece la drum…
Si, iata-i pe romanii nostri ajunsi in gara. Puzderia de lume de la casele de bilete si de pe peroane ii face pe cei care au reusit sa-si cumpere dinainte biletele sa rasufle usurati si sa se indrepte spre tren, in vreme ce neprevazatorii se vad obligati sa se aseze la cozile imense de la casele de bilete. Dar ce mai conteaza? Indiferent de situatiile neplacute intampinate, primul pas e facut!
Iata-i acum in tren. Caldura… Aglomeratie… Nervi… Oboseala…Treptat, fiecare devine sensibil la comentariile sau la comportamentul celor din jur, il enerveaza chiar si miscarile "vecinului"... Brusc, omul isi aduce aminte ca a platit biletul si ca nu prea are asigurate conditiile propice unei calatorii normale. Doar gandul la cele cateva zile pe care are sa le petreaca pe Litoral il mai calmeaza cat de cat si il ajuta sa depaseasca momentul. Si totusi, nerabdarea de a ajunge mai repede la destinatie il starneste din nou; iritarea si agitatia cresc. In astfel de momente, este de ajuns ca un calator sa-si exprime vreo nemultumire, restul vine la sine. Fiecare face cel putin o remarca negativa la adresa celor care sunt obligati sa le ofere o calatorie placuta si rapida pe calea ferata: "E mizerie in compartiment!", "Ce aglomeratie este pe culoar!", "Dupa ce ca e aglomeratie si cald, trenurile mai si circula cu viteza redusa!", "De ce stam atat de mult in Constanta?"… si multe altele asemenea.
Este o "regula" la noi, la romani, ca atunci cand ceva nu ne este pe plac sa invinuim autoritatile. Tot ce nu merge bine in tara asta are un singur vinovat: STATUL. In cazul calatorului nostru, de vina este CALEA FERATA. Totusi, stau acum si ma intreb: de ce oare sunt feroviarii responsabili (in viziunea turistului) pentru faptul ca un calator mai "suparat" isi varsa nervii pe tapiteria fotoliului din compartiment si incepe sa traga de ea pana o rupe, sau pentru ca temperaturile ridicate din aceasta perioada fac obligatorii, pe anumite portiuni, restrictii de viteza, sau ca fluxul mare de calatori impune uneori plecarea trenului din gara cu trei-patru minute mai tarziu, sau ca….
Intr-adevar, in conceptia unor oameni, este mult mai usor ca raspunderea pentru unele acte necugetate savarsite de un oarecare in momente de "slabiciune" sa fie atribuita la nimereala. In cazul nostru, ea este atribuita, motivat sau nu, angajatului de la Calea Ferata. Pentru unii, el este de vina ca in perioada caniculara temperatura in sina poate ajunge pana la 60 de grade; dar dilatarea sinelor nu poate fi impiedicata de vointa umana! Tot el este vinovat si pentru ca au demarat lucrarile de reabilitare pe reteaua feroviara care ingreuneaza traficul; dar aceste lucrari care acum produc destule neplaceri peste un an sau doi ii vor oferi tot lui, calatorului, posibilitatea sa ajunga la destinatie cu cel putin o ora mai repede decat in prezent! Dar de cate altele nu este invinovatit bietul feroviar atunci cand, chiar si din cauze care nu tin de el, calatorul nu beneficiaza de confortul corespunzator…
Ma intreb, insa, daca atunci cand totul merge cum trebuie, atunci cand ii e bine, acelasi calator are vreun gand bun pentru ceferist. Nu stiu de ce, dar ma cam indoiesc.

Oana Bran